Avraam a fost probabil un idolatru, trăind în Ur din Caldeea, când Dumnezeu i s-a arătat şi i-a spus să se mute. Cu ascultarea credinţei, el şi-a părăsit casa şi patria, neştiind care va fi destinaţia finală. Negreşit prietenii lui vor fi râs de el, pentru că dădea dovadă, în opinia lor, de o nechibzuinţă atât de mare. Dar atitudinea lui a fost:
Merg înainte fără să ştiu -
Chiar de-aş vrea, n-aş putea afla.
Prefer să umblu în întuneric, dar cu Dumnezeu,
Decât să umblu pe lumină, dar singur.
Mai bine umblu prin credinţă cu El
Decât singur prin vedere.
Helen Annis Casterline
Umblarea credinţei adesea le creează altora impresia de imprudenţă sau de nechibzuinţă, dar omul care îl cunoaşte pe Dumnezeu e mulţumit chiar şi când este dus legat la ochi, necunoscând drumul care îi stă înainte.