Credinţa lui Noe s-a bazat pe avertismentul emis de Dumnezeu că va distruge lumea printr-un potop (Geneza 6:17). Omenirea nu mai cunoscuse până atunci experienţa unui potop. Ba mai mult, există temeiuri să credem că până atunci nici nu căzuse nici o ploaie (Geneza 2:5,6). Noe L-a crezut pe Dumnezeu şi a construit o arcă, deşi se afla probabil foarte departe de ape navigabile. Negreşit el va fi fost ţinta multor glume răutăcioase şi batjocoritoare. Dar credinţa lui Noe a fost răsplătită: casa lui a fost salvată, lumea a fost condamnată prin viaţa şi mărturia sa iar el a devenit moştenitorul neprihănirii care se primeşte pe baza credinţei.
Poate că mulţi dintre creştinii iudei de la început cărora le este adresată scrisoarea aceasta s-au întrebat de ce - dacă ei erau pe calea ce bună - constituiau totuşi o minoritate atât de mică. Noe iese de pe paginile Vechiului Testament, amintindu-le că pe vremea lui numai opt oameni erau pe calea cea bună şi că restul lumii a pierit!