La un moment dat în viaţa sa, Enoh trebuie să fi primit o făgăduinţă de la Dumnezeu că va merge în cer fără să mai moară. Până atunci toţi muriseră - mai devreme sau mai târziu. Nu se consemnează nicăieri că cineva ar fi fost luat de pe acest pământ fără să moară. Dar Dumnezeu a tăgăduit iar Enoh a crezut. A fost actul cel mai raţional şi mai înţelept pe care putea să-l înfăptuiască Enoh. Căci ce este mai rezonabil decât ca o creatură să creadă în Creatorul său?
Şi aşa s-a întâmplat! Enoh a umblat cu Dumnezeul Cel nevăzut timp de trei sute de ani (Geneza 5:21-24), după care paşii l-au purtat în eternitate. Înainte de mutarea lui, primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu. Viaţa de credinţă întotdeauna îi este plăcută lui Dumnezeu. Lui îi place să fie crezut.