Dar nouă Dumnezeu ne-a rezervat ceva mai bun. El a aranjat ca ei să nu ajungă la desăvârşire fără noi. Ei niciodată nu s-au bucurat de o conştiinţă desăvârşită în ce priveşte păcatul, după cum ei nu se vor bucura de deplina desăvârşire a trupului proslăvit în cer până când vom fi răpiţi cu toţii pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh (1Tesaloniceni 4:13-18). Duhurile sfinţilor din Vechiul Testament sunt deja desăvârşite în prezenţa Domnului (Evrei 12:23), dar trupurile lor nu vor fi înviate din morţi până când va veni Domnul să-i ia pe ai Săi. Atunci ei se vor bucura de desăvârşirea slavei învierii.
Exprimând acest adevăr cu alte cuvinte, vom spune că credincioşii din Vechiul Testament nu au fost la fel de privilegiaţi cum suntem noi. Cu toate acestea, gândiţi-vă la răsunătoarele lor triumfuri şi la cumplitele încercări prin care au trecut! Gândiţi-vă la faptele lor de vitejie şi la răbdarea lor! Ei au trăit de cealaltă parte a crucii. Şi totuşi, cum se compară vieţile noastre când sunt puse alături de ale lor? Acesta e îndemnul pătrunzător al capitolului 11 din Evrei.