Au stins puterea focului. Cuptorul încins nu a reuşit să ardă decât legăturile cu care erau legaţi cei trei tineri evrei, în fapt, eliberându-i (Daniel 3:25). Astfel focul s-a dovedit a fi, până la urmă, o binecuvântare.
Au scăpat de ascuţişul săbiei. David a scăpat de atacurile răutăcioase ale lui Saul (1Samuel 19:9,10); Ilie a scăpat de ura ucigaşă a Izabelei (1Împăraţi 19:1-3) iar Elisei a scăpat de regele Siriei (2Împăraţi 6:15-19).
Din slabi au devenit tari. Multe simboluri ale slăbiciunii găsim în analele credinţei.
De pildă Ehud era stângaci; totuşi el l-a ucis pe regele Moabului (Judecatori 3:12-22).
Iael, membră a „sexului slab", l-a ucis pe Sisera cu un ţăruş de cort (Judecători 4:21).
Ghedeon s-a folosit de ulcioare fragile de lut ca să-i înfrângă pe madianiţi (Judecători 7:20).
Samson s-a folosit de o falcă de măgar pentru a ucide o mie de filisteni (Jud. 15:15).
Toţi aceştia ilustrează adevărul potrivit căruia Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii pentru ca să le facă de ruşine pe cele tari (1Corinteni 1:27).
Ei au fost viteji în războaie. Credinţa i-a înzestrat pe oameni cu o forţă ce depăşea capacitatea lor naturală, învrednicindu-i să învingă în situaţii omeneşte vorbind absolut insurmontabile.
Ei au pus pe fugă armatele vrăjmaşe. Deşi de multe ori erau inferior echipaţi şi dispuneau de efective mult mai mici, oştirile Israelului au izbândit, lăsându-şi vrăjmaşii năuciţi şi pe toţi ceilalţi în mare uimire.