Credinţa lui Iosif a fost de asemenea puternică când i sa apropiat sfârşitul.
El a crezut promisiunea lui Dumnezeu că va izbăvi poporul Israel din Egipt. Credinţa l-a învrednicit să-şi imagineze deja scena exodului, care era pentru el atât de certă încât le-a dat fiilor săi instrucţiuni să ia cu ei oasele sale pentru a fi îngropate în Canaan. „Astfel", scrie William Lincoln, „deşi era înconjurat de pompa şi splendoarea Egiptului, inima lui nu era deloc acolo, ci alături de poporul său, în gloria şi binecuvântările de care avea să aibă parte."