În versetele 11 şi 12 caracterul efemer al creaţiei este contrastat cu eternitatea Creatorului. Lucrările Sale vor pieri dar El însuşi va dăinui. Deşi soarele, luna, stelele, munţii, oceanele şi râurile par să dăinuie, adevărul este că au înscrise în ele capacitatea de a se învechi. Psalmistul le aseamănă cu o haină, care mai întâi se uzează, apoi este împăturită şi pusă deoparte, ca ne-utilizabilă, după care este schimbată cu ceva mai bun.
Priviţi vârfurile înzăpezite ale munţilor sau apusul de soare în toată gloria sa sau bolta cerească, presărată cu stele şi apoi ascultaţi aceste cuvinte: Ca o haină le vei face sul ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate. Dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.