Are epistola către Evrei un mesaj, pentru noi, cei din veacul al douăzecilea?
Deşi iudaismul nu este religia dominantă a zilelor noastre în măsura în care fusese el pentru biserica primară, totuşi spiritul legalist a pătruns în creştinism. În binecunoscuta sa broşură: Împărţind drept cuvântul adevărului (Rightly Dividing the Word of Truth), Dr. C. I. Scofield scrie:
„Nu cred că greşim dacă afirmăm că procesul de iudaizare a Bisericii a făcut mai mult pentru a împiedica progresul ei, a-i perverti misiunea şi a o distruge spiritual decât oricare din celelalte cauze la un loc. În loc să-şi urmeze calea rânduită de despărţire de lume şi mergere pe urmele Domnului, răspunzând chemării ei cereşti, ea a recurs la Scripturile Iudaice pentru a-şi justifica acţiunea de scădere a ţelului ei, acomodându-se la normele civilizaţiei lumii, pretându-se la acumularea de averi, la impunerea unui ritual, înălţarea unor biserici somptuoase şi dezbinarea unei frăţietăţi, în care toţi sunt egali, în cele două categorii: „clerul" şi „laicii".
Scrisoarea către Evrei ne cheamă la detaşare şi delimitare de toate sistemele religioase în care Cristos nu este onorat ca singurul Domn şi Mântuitor şi în care lucrarea Lui nu este recunoscută ca fiind jertfa adusă de El, odată pentru totdeauna, pentru păcat.
Evrei ne învaţă că tipurile şi umbrele sistemului Vechiului Testament şi-au găsit împlinirea în Domnul nostru. El este măreţul nostru Mare Preot. El este Jertfa noastră. El este Altarul nostru. El slujeşte în sanctuarul ceresc şi preoţia Lui nu se va sfârşi niciodată.
Apoi epistola ne mai învaţă că toţi credincioşii sunt preoţi şi că ei au acces instantaneu în prezenţa lui Dumnezeu prin credinţă, în orice clipă. Ei aduc jertfe alcătuite din: persoana lor, lauda lor şi bunurile lor, cum scrie şi David Baron:
„A adopta modelul preoţiei levitice în biserica creştină, cum încearcă să facă acest curent al ritualismului, nu este altceva decât încercarea de a coase la loc, cu mâini necurate, perdeaua pe care binecuvântatul şi împăcatul Dumnezeu a sfâşiat-o El însuşi în două! Este ca şi când ai spune: „Daţi-vă la o parte! Nu vă apropiaţi de Dumnezeu" celor care „sunt apropiaţi prin sângele lui Cristos."
Cartea Evrei ne învaţă că noi avem un legământ mai bun, făgăduinţe mai bune, o patrie mai bună, o preoţie mai bună şi posesiuni mai bune - mai bune decât tot ce are mai bun iudaismul să ne ofere. Epistola ne asigură că avem răscumpărarea eternă, mântuirea eternă, legământul etern şi moştenirea eternă.
Ea ne avertizează solemn cu privire la păcatul apostaziei. Dacă cineva mărturiseşte că este creştin, se alipeşte de o biserică creştină, dar apoi se îndepărtează de Cristos şi se uneşte cu vrăjmaşii Domnului, este cu neputinţă să-l mai aduci pe un astfel de om să fie reînnoit prin pocăinţă.
Epistola către Evrei îi încurajează pe creştinii adevăraţi să umble prin credinţă, şi nu prin vedere, pentru că aceasta este viaţa plăcută lui Cristos. De asemenea ne îndeamnă să răbdăm cu stăruinţă când trecem prin suferinţe, încercări şi prigoane, pentru ca să primim răsplata promisă.
Evrei ne învaţă că, datorită numeroaselor lor privilegii, creştinii au o mare răspundere. Superiorităţile lui Cristos le conferă statutul de cei mai privilegiaţi oameni din lume. Or, dacă aceste privilegii sunt neglijate, ei vor suferi pierdere pe măsura acestei neglijări, la Scaunul de Judecată al lui Cristos. De la ei se cere mai mult decât de la cei ce trăiau sub lege; şi încă şi mai mult li se va cere în acea zi care va veni.
„Să mergem, prin urmare, la El, afară din tabără, purtând ocara Lui"