În contrast cu slăbiciunea ofrandelor levitice, să ne ocupăm acum de tăria jertfei superlative a lui Cristos. în chip de introducere, ni se permite să auzim monologul rostit de Cristos cu prilejul încarnării Sale. Citând din Psalmul 40, El remarcă insatisfacţia lui Dumnezeu faţă de jertfele şi ofrandele din cadrul Vechiului Legământ. Dumnezeu este Cel care a instituit aceste jertfe, dar ele nu au fost rânduite de El să aibă un caracter permanent. Ele nu au avut menirea de a îndepărta păcatele, ci de a îndrepta privirile oamenilor spre Mielul lui Dumnezeu, care avea să ia păcatul lumii. Putea oare Dumnezeu să-Şi găsească plăcerea în râuri de sânge animal sau în mormanele de hoituri ale acestor animale?

Un alt motiv pentru care Dumnezeu nu este mulţumit este faptul că oamenii credeau că-I fac plăcere când îndeplineau ceremoniile, trăind însă în particular o viaţă lăuntrică de păcat şi de stricăciune. Mulţi din ei îndeplineau nesfârşitul ciclu de jertfe fără nici un dram de pocăinţă sau mâhnire lăuntrică. Ei credeau că pot să-L îmbuneze pe Dumnezeu prin jertfirea animalelor, pe când El căuta jertfa venită dintr-o inimă zdrobită. Ei nu-şi dădeau seama că Dumnezeu nu este un ritualist!

Nemulţumit de jertfele de odinioară. Dumnezeu I-a pregătit Fiului Său un trup omenesc, care a fost o parte integrantă din viaţa şi natura Sa umană. Desigur asta se referă la minunăţia şi taină de nepătruns a încarnării, când Trupul etern S-a întrupat, pentru ca El, Om fiind, să poată muri pentru oameni.

Este interesant să observăm că sintagma: un trup Mi-ai pregătit, adaptată din Psalmul 40:6, este capabilă de încă alte două înţelesuri. În Psalmul 40 se spune aşa: „Urechile Mi le-ai deschis” (în versiunea română: „mi-ai străpuns urechile") iar pe margine stă scris: „urechile Mi le-ai străpuns" Desigur urechea deschisă semnifică faptul că Mesia a fost întotdeauna gata să primească instrucţiuni din partea lui Dumnezeu şi să asculte imediat de acestea. Iar urechea străpunsă ar putea fi o referire la sclavul evreu (Exod 21:1-6), a cărui ureche era străpunsă ca semn al faptului că se supunea de bună voie să fie rob al stăpânului său pe veci. La incarnarea Sa, Mântuitorul a spus, de fapt: „îmi iubesc Stăpânul... de aceea, nu mă voi prevala de libertate."