Un ultim stimulent care ar trebui să ne determine să rămânem statornici este teama ca nu cumva să nu-I fim lui Dumnezeu pe plac. Continuând citatul din Habacuc, autorul arată că viaţa care îi face plăcere lui Dumnezeu este viaţa de credinţă: cel drept (în textul critic: „dreptul meu") va trăi prin credinţă. Aceasta este viaţa care pune preţ pe făgăduinţele lui Dumnezeu, care vede nevăzutul şi care perseverează până la sfârşit, rămânând statornică până la capăt.
Pe de altă parte, viaţa care nu-I este pe plac lui Dumnezeu este viaţa omului care renunţă la Mesia, întorcându-se la jertfele demodate de la templu: Dar dacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.