Răsplata viitoare e sincronizată cu Revenirea Domnului Isus; de unde şi citatul de la Habacuc 2:3: „încă puţin, foarte puţin timp şi Cel care vine va veni şi nu va întârzia." La Habacuc versetul sună astfel: „Căci este o viziune al cărei timp este hotărât, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă întârzie, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit." Iată ce spune Vincent cu privire la asta:
„În cartea Evrei subiectul propoziţiei este viziunea exterminării caldeilor. Dar în textul din Septuaginta fie Iehova, fie Mesia trebuie să fie subiectul. Teologii evrei de mai târziu au interpretat pasajul ca pe o referire la Mesia, după cum este interpretat şi de scriitorul nostru.”
A. J. Pollock comentează: „Pasajul din Vechiul Testament şi citatul modificat din Noul Testament sunt de aceeaşi inspiraţie verbală, texte sacre ale Scripturii. Subiectul din Habacuc este vedenia şi se referă la venirea lui Cristos ca să domnească. Iar la Evrei ceea ce era un pronume nehotărât devine pronumele personal El, referindu-se la Răpire.” Apoi continuă pe un ton mai general: „Când un scriitor inspirat citează din Vechiul Testament, el foloseşte doar atât din pasajul citat cât îi este de folos înţelepciunii Divine, fără ca vreodată textul citat să contrazică textul original. Da, modificându-l pentru a transmite, nu sensul exact din textul original al Vechiului Testament, ci sensul mai deplin pe care a intenţionat Duhul Sfânt să-l transmită în Noul Testament. E limpede însă că numai Dumnezeu poate trata Scriptura în felul acesta. Faptul că se face acest lucru, şi încă pe scară largă, este o altă dovadă a inspiraţiei cuvântului. Dumnezeu este Autorul Bibliei şi El poate să-Şi citeze PROPRIILE Sale cuvinte, modificându-le şi adăugând la ele după cum acest lucru corespunde scopului Său. În schimb, dacă vreunui din noi citează Scriptura, trebuie s-o facem cu toată acurateţea şi grija. Noi nu avem voie s-o modifică cu nici o iotă sau părticică de literă. Dar Autorul Cărţii poate face acest lucru. Nu are importanţă de a cui pană Se slujeşte - fie de a lui Moise, fie de a lui Isaia; fie de a lui Petru, fie de a lui Pavel, fie de a lui Matei, fie de a lui Ioan; în realitate toate aceste scrieri sunt scrisul Său.”