Lor nu le-a fost teamă să-i viziteze pe cei care erau întemniţaţi pentru Cristos, chiar dacă riscau să fie învinuiţi prin asociere cu aceştia.
Când li s-au confiscat averile de către autorităţi, ei au primit cu bucurie acest lucru. Ei au preferat să fie fideli faţă de Isus, mai degrabă decât să ţină la bunurile lor materiale. Ei ştiau că au o moştenire neputrezicioasă şi neîntinată, care nu se veştejeşte" (1Petru 1:4). A fost cu adevărat un miracol al harului divin care i-a învrednicit să pună un preţ atât de mic pe bunurile acestui pământ.