Respingerea cu voia a Preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu este un păcat de o imensă gravitate. Dumnezeu îi va judeca pe toţi cei care se fac vinovaţi de acest păcat, căci El a spus: „A mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti" (vezi Deuteronom 32:25).

Răzbunarea în acest context înseamnă justiţia deplină. Când Dumnezeu recurge la ea, nu cuprinde nici un sentiment de răzbunare, nici o încercare de a-i întoarce cuiva cu vârf şi îndesat. Ci înseamnă pur şi simplu a da unei persoane exact ceea ce merită. Cunoscând caracterul lui Dumnezeu, noi putem fi siguri că El va proceda exact aşa cum a spus că va proceda, dându-i apostatului ceea ce merită.

Şi în altă parte: „DOMNUL va judeca pe poporul Său". Dumnezeu îi va răzbuna pe cei ce sunt ai Lui cu adevărat, dar aici în versetul 30 este o referire evidentă la judecata celor răi.

Dacă ne vine greu să acceptăm afirmaţia prin care apostaţii sunt numiţi poporul Său, să nu uităm că ei sunt ai Săi în virtutea creaţiei şi pentru un timp, atâta cât susţin mărturisirea de credinţă. El este Creatorul lor, deşi nu şi Răscumpărătorul lor; apoi cândva ei au mărturisit că sunt ai Lui, chiar dacă nu L-au cunoscut niciodată în chip personal.