Noi ne apropiem de Dumnezeu printr-o cale nouă şi vie. Prin nouă aici se înţelege, probabil, „nou ucis" sau „nou făcut". Iar termenul vie pare să se refere la Isus în învierea Sa, deci la un Mântuitor viu.
Această cale a fost deschisă prin perdeaua dinăuntru, adică prin trupul Său. Asta ne învaţă foarte limpede că perdeaua ce despărţea cele două compartimente ale tabernacolului a fost un simbol, un tip, reprezentând trupul Domnului nostru. Pentru ca noi să dobândim acces în prezenţa lui Dumnezeu, perdeaua trebuia sfâşiată, adică trupul Său trebuia zdrobit prin moarte. Asta ne aminteşte că nu ne putem apropia prin viaţa fără de păcat a lui Cristos, ci numai prin moartea Sa în locul nostru. Numai prin rănile mortale suferite de Miel putem pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu. De fiecare dată când pătrundem în prezenţa lui Dumnezeu prin rugăciune sau închinare, să nu uităm că privilegiul acesta ne-a fost cumpărat cu un preţ extraordinar de mare!