În acest punct se arată contrastul frapant dintre slujba fiecărui preot aaronic şi aceea a lui Cristos. Preotul dintâi îşi îndeplinea zilnic îndatoririle sale, stând în picioare, căci nici în cort, nici în templu nu existau scaune. Cu alte cuvinte, nu putea exista odihnă pentru că lucrarea nu se încheia niciodată. Ei aduceau de repetate ori aceleaşi jertfe. Era o rutină nesfârşită care lăsa păcatele neatinse şi conştiinţa ne-eliberată.
Aceste jertfe nu putea lua nicicând păcatele. „Aaron", scrie A. B. Bruce, „deşi era un personaj important din sistemul levitic, nu era totuşi decât un fel de robot sacerdotal, care efectua mereu aceleaşi ceremonii lipsite de valoare reală."