În versetul 26 găsim ceva foarte interesant în legătură cu istoria căilor lui Dumnezeu cu Israel. „Voiam să zic: „Ii voi lua cu o suflare, le voi şterge pomenirea dintre oameni”. Dar de ce n-a făcut Dumnezeu acelaşi lucru? Răspunsul la această întrebare arată un adevăr foarte însemnat pentru Israel, adevăr, care stă la temelia tuturor binecuvântărilor lor viitoare.
Fără îndoială că Israel făcea să-i fie ştearsă „pomenirea dintre oameni”. Dar cu privire la poporul Său, Dumnezeu îşi are gândurile şi planurile Sale; şi nu numai atât, dar El ţine seama şi de gândurile neamurilor despre Israel. Lucrul acesta se vădeşte în versetul 27. Dumnezeu se coboară atât de jos, încât arată pricina pentru care nu vrea sa şteargă orice urmă a acestui popor păcătos şi răzvrătit. Iată ce citim: „Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească şi să zică: „Mâna noastră cea puternică şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri”.
Ce ar putea fi mai mişcător decât harul care se vede din cuvintele acestea? Dumnezeu nu vrea ca vrăjmaşii sa creadă că puterea lor a trântit la pământ pe Israel. El se foloseşte, ce-i drept, de neamuri, ca de o nuia, dar de îndată ce ele încearcă, în vrăjmăşia lor, să treacă dincolo de hotarul însemnat de Dumnezeu, El rupe nuiaua în bucăţi şi arată, în faţa tuturora, că El singur este acela, care lucrează cu poporul Său iubit, deşi rătăcit, şi anume spre binecuvântarea şi slava lui viitoare.
Iată un adevăr de preţ. Planul hotărât al lui Dumnezeu este să înveţe pe toate popoarele pământului, că Israel are un loc deosebit în inima Lui şi o stare de frunte pe acest pământ. Dacă neamurile uită acest fapt sau i se împotrivesc, vor trebui să sufere urmările grele ale faptelor lor. Ele vor afla că Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov va nimici orice încercare pornită împotriva poporului pe care şi I-a ales. Omul, în mândria şi nebunia lui, poate sa creadă că mâna lui este puternică, dar va trebui să vadă că mâna lui Dumnezeu este mai puternică.