Copiii sunt sfătuiţi să asculte de părinţii lor în toate privinţele, căci lucrul acesta este plăcut Domnului. În toate veacurile, familiile au fost sudate de prezenţa a două principii de căpetenie: autoritate şi ascultare. Aici avem al doilea dintre ele. Observaţi că această ascultare trebuie să fie în toate privinţele. Asta înseamnă ascultare nu numai în lucrurile care sunt agreabile, ci şi în cele care nu sunt, în mod firesc, plăcute.
Copiii creştini care au părinţi ne-mântuiţi se găsesc adesea într-o situaţie dificilă. Ei doresc să fie loiali Domnului, dar în aceiaşi timp sunt confruntaţi cu pretenţiile părinţilor lor. În general, noi credem că dacă ei îşi onorează părinţii, Dumnezeu, la rândul Lui, îi va onora. Atâta timp cât ei locuiesc cu părinţii lor, au o obligaţie foarte bine definită de îndeplinit. Desigur, ei nu trebuie să facă nimic care ar fi contrar învăţăturilor lui Cristos, dar de obicei nu li se va cere să facă acest lucru. Adesea ei vor fi chemaţi să facă lucruri care le sunt neplăcute, dar atâta timp cât ele nu sunt clar greşite sau păcătoase, ei trebuie să se hotărască să le facă ca pentru Domnul. În felul acesta, ei pot fi o mărturie bună pentru părinţii lor, căutând să-i câştige pentru Domnul.