Întrucât corintenii erau fruntaşi în atâtea privinţe, Pavel doreşte ca ei să se evidenţieze acum şi în chestiunea dărniciei. El le acordă credit pentru că abundau în credinţă, în cuvânt, în cunoaştere, în orice râvnă şi în dragostea lor pentru el. În prima sa epistolă, apostolul Pavel îi lăudase pentru cunoştinţa şi vorbirea lor. Aici apostolul adaugă încă vreo câteva virtuţi, evidenţiate de vizita lui Tit la Corint.
Sintagma în credinţă ar putea descrie o puternică credinţă în Dumnezeu, darul credinţei sau credincioşie în relaţiile cu semenii lor.
În cuvânt (vorbire) se referă, negreşit, la predilecţia lor pentru vorbirea în limbi, temă dezbătută pe larg în prima epistolă.
În cunoaştere se referă probabil la darul carismatic sau la capacitatea lor de a pătrunde adevăruri spirituale.
În orice râvnă - relevă statornicia şi râvna lor pentru lucrurile lui Dumnezeu.
În fine, dragostea lor pentru Pavel este de asemenea evidenţiată. Acum Pavel ar dori să adauge o altă trăsătură la lista celorlalte, anume: „în toată generozitatea." Denney ne avertizează cu privire la următorul pericol:
„...omul care abundă în interese spirituale, este fervent, rugativ, plin de afecţiune, în stare să ia cuvântul în Biserică, dar incapabil de a da bani din buzunarul lui.”