După ce s-a referit în termeni generali la suferinţe şi mângâieri, Pavel menţionează acum pe larg marea încercare prin care a trecut. El nu vrea ca fraţii corinteni să fie în necunoştinţă de necazul care a venit peste el în Asia. („Asia" nu se referă aici la continentul cu acelaşi nume, ci doar la o provincie din partea de vest a acestui continent, cunoscută azi sub denumirea de Asia Mică.) La ce necaz anume se referă aici apostolul Pavel? Poate la periculoasa tulburare ce a avut loc la Efes (Fapte 19:23-41). Unii sugerează că a fost o boală de moarte, în timp ce alţii cred că se referă la veşti triste de la Corint. Din fericire, valoarea şi savurarea acestui pasaj nu depinde de cunoaşterea chestiunilor sale de amănunt.

Totuşi necazul respectiv a fost atât de grav încât Pavel a fost foarte doborât, peste putinţa fizică de a îndura, aşa încât nu mai avea nădejde de viaţă.

În acest punct ne va fi de folos să consultăm parafrazarea făcută de Phillips acestui verset: „Pe vremea aceea erau cu totul copleşiţi; povara era peste putinţa noastră de a o purta; de fapt, ne-am zis că de-acum s-a sfârşit cu noi."