Desigur intenţia lui Dumnezeu a fost ca El să fie Regele Israelului. Israel urma să fie un popor de oameni sfinţi, ca nici o altă naţiune de pe pământ. Dar ei nu au voit să fie diferiţi, ci au ţinut cu tot dinadinsul să se conformeze lumii. Samuel a fost întristat la auzul cererii lor, dar Domnul i-a spus să dea curs cererii. La urma urmelor, nu pe profet îl respinseseră ei, ci pe Domnul. Convenind să le satisfacă dorinţa, Samuel avea să protesteze solemn şi să-i prevină cu privire la ce se vor putea aştepta din partea regelui. Pe scurt, regele se va îmbogăţi pe el Însuşi, pe spinarea poporului, recrutând tineri şi tinere pentru serviciul militar şi pentru munci interne, transformându-i, practic, în sclavi. E adevărat că Dumnezeu a prevăzut domnia regilor în cuprinsul legii (Deuteronom 17:14-20), dar voia Lui desăvârşită a fost ca El însuşi să le fie Rege (8:7; 12:12). Aceste legi din Deuteronom aveau menirea de a preveni răul care avea să urmeze negreşit prin luarea unei atari decizii.