2. Puterea chivotului
Filistenii au adus chivotul lui Dumnezeu de la Ebenezer la Aşdod, aşezându-l în templul lui Dagon, zeul naţional al filistenilor. Dagon era, chipurile, tatăl lui Baal, un alt idol cu care ne întâlnim adesea pe paginile Scripturii. Filistenii au aşezat chivotul alături de chipul lui Dagon, considerând că cele două entităţi sunt egale. Dar când au revenit a doua zi dimineaţa în templu, au constatat că Domnul făcuse să cadă Dagon la picioarele chivotului. Nepricepând semnificaţia acestui eveniment, filistenii l-au ridicat din nou pe Dagon, aşezându-l lângă chivot. Dar a doua zi dimineaţa nu a fost nici o îndoială cu privire la cine a fost mai tare, deoarece capul lui Dagon şi mâinile sale au fost tăiate. Dacă Dagon ar fi fost un dumnezeu adevărat, s-ar fi putut apăra. Adepţii săi trebuiau să-şi dea seama de acest lucru şi să nu se mai împotrivească realităţii. Când colo ei au înfiinţat o regulă bazată pe superstiţie ca toţi cei ce intră în casa lui Dagon să nu calce pe prag. Dagon nu a dus-o prea bine în confruntarea cu Dumnezeul lui Israel. Samson distrusese templul său, din Gaza, după ce Dumnezeu îi dăduse puterea să doboare întreaga clădire peste mai marii filistenilor (Jud. 16). Acum Iehova însuşi a ciuntit chipul lui Dagon, demonstrând că idolii n-au nici înţelepciune (capul) nici putere (mâinile).