După ce L-a întrebat pe Domnul, David a pornit în urmărirea amaleciţilor, fiind asigurat că va avea biruinţă. Două sute din oamenii săi (o treime) n-au putut merge mai departe de pârâul Besor, deoarece erau epuizaţi şi trupeşte, şi sufleteşte în urma recentelor pierderi suferite şi a celor trei zile de marş susţinut, în drum spre Ţiclag. David i-a lăsat acolo, îndreptându-se spre sud, cu ceilalţi patru sute de oameni ai săi, la fel de obosiţi ca şi camarazii lor, dar totuşi hotărâţi să nu-i lase pe amaleciţi să scape. Curând au întâlnit un egiptean pe câmp, care fusese abandonat de stăpânul său amalecit, ce nu credea că robul său va mai trăi. După ce i s-a dat mâncare şi apă de băut, egipteanul s-a întremat şi, după ce i s-a promis că nu va fi omorât, l-a condus pe David la tabăra amaleciţilor.