În beţia lor, chefuind în cinstea victoriei pe care o repurtaseră, amaleciţii au fost luaţi prin surprindere de oaspetele nepoftit, David, care s-a năpustit ca un leopard asupra lor, învingând o forţă numeric superioară cetei sale de oşteni. Doar patru sute de tineri ai amaleciţilor au scăpat de ascuţişul săbiei, fugind călare pe cămile. Găsindu-i pe evreii captivi teferi, David şi oamenii săi i-au pus în libertate, după care au luat o imensă cantitate de pradă, toată acţiunea desfăşurându-se în doar douăzeci şi patru de ore. Lui David i s-au dat toate oile şi vitele capturate de la amaleciţi, ca parte ce-i revenea. În schimb, unii din oamenii săi n-au voit să împartă restul prăzii cu camarazii lor rămaşi la pârâul Besor. David a instituit o regulă, ce a rămas ca obicei în Israel, ca cei ce au rămas „la calabalâc" să împartă egal cu cei care au ieşit pe câmpul de bătălie (vezi şi Numeri 31:27).