Atunci David s-a sculat cu oamenii lui şi a fugit în pustiul Zif, la sud de Hebron. Dar şi acolo ei au fost urmăriţi fără încetare. Tot acolo Ionatan l-a găsit pe David şi l-a încurajat în Domnul. De câtă nevoie este astăzi de această slujire! Biserica ar beneficia enorm dacă ar exista astăzi mai multe persoane cu darul încurajării. Numai cei care au trăit puterea unui cuvânt de îmbărbătare, rostit la timpul potrivit, cunosc binecuvântarea pe care o poate aduce acesta sufletului însetat după ajutor. Dragostea pe care i-o purta Ionatan lui David l-a făcut să se pună pe sine pe planul doi. Ionatan l-a asigurat pe David că Dumnezeu îşi va împlini planul Său în viaţa lui David, în pofida acţiunilor lui Saul. Fericit e omul care are un prieten ca Ionatan! De ce nu a rămas alături de David, ci întotdeauna a revenit acasă, este o enigmă.( Poate că el manifesta loialitate faţă de poziţia ocupată de tatăl său, deşi era conştient că acesta nu trăia cum trebuie pe plan personal)