Fiica regelui fusese făgăduită bărbatului care-l va putea ucide pe uriaşul filistenilor. Aşadar Merab, fiica mai mare a lui Saul, i-a fost oferită lui David ca soţie. Dar între timp trebuiau câştigate alte victorii militare, Saul sperând că David va fi ucis în cursul acestora. Când David şi-a exprimat nevrednicia socială de a fi ginerele regelui, Merab a fost dată altui bărbat, acţiune prin care probabil Saul a urmărit să-l umilească pe David. Dar fiica mai mică a lui Saul, Mical, îl iubea pe David. Saul a fost de acord să i-o dea lui David în căsătorie, cu condiţia ca David să-i aducă, în loc de zestre, o sută de prepuţuri ale filistenilor. Din nou, Saul spera să-l poată pierde pe David, când acesta va cădea răpus de filisteni. Numai că David nu se lăsa să fie eliminat cu una cu două. El s-a înfăţişat la rege cu o măsură dublă a acestei ciudate zestre, câştigând-o astfel pe Mical de mireasă. Pe măsură ce şirul victoriilor militare dovedeau cu prisosinţă că Domnul era cu David, ura lui Saul faţă de el, însoţită de frică, lua proporţii tot mai mari.