Versetele acestea(Septuaginta omite aceste trei versete) par să ridice o problemă: Este ciudat că Saul nu i-a recunoscut pe David, de vreme ce îl desemnase anterior să-i fie purtător de arme (16:21). Totuşi trebuie notat că în text nu se spune că Saul nu a ştiut cine este acest tânăr, doar că a întrebat: „Al cui fiu este acesta?" Cu alte cuvinte, e posibil ca Saul să fi uitat toate amănuntele legate de familia din care provenea David, cum arată şi Williams: După ce i-a promis învingătorului că-i va da fiica în căsătorie şi o zestre frumuşică, scutindu-i familia de impozite, era normal ca Saul să-i ceară lui Abner lămuriri cu privire la tatăl lui David şi poziţia ocupată de acesta în societate.
Această ipoteză pare să fie confirmată, de faptul ca mai târziu David îşi exprimă nevrednicia de a fi ginerele regelui (18:18). Michael Griffith ne prezintă o aplicaţie nimerită a acestui verset: Atât Ionatan (cap. 14), cât şi David au iniţiat acţiuni de la nivelul lor umil, dar acestea s-au soldat cu mari biruinţe. Tot aşa şi noi suntem chemaţi să luăm în stăpânire câmpul local de bătălie în care ne aflăm. Nu ne putem permite să sperăm că vom putea să ne măsurăm forţele cu toată opoziţia vrăjmaşului, dar nici nu e nevoie să facem acest lucru. Acolo unde te afli, pe "frontul" tău, vei descoperi ce mult poţi face pentru Isus. Suntem chemaţi să dăm dovadă de curaj şi să luăm iniţiativa în locul unde ne aflăm. De restul Se va ocupa Dumnezeu, atunci când, în urma acţiunii noastre, bătălia se va extinde pe întregul front.