Restricţia impusă de Saul nu a fost doar o pricină de indignare pentru Ionatan, ci şi un pericol pentru luptători. După încetarea ostilităţilor, ei s-au repezit la pradă, omorând vite şi mâncând carne cu sânge, contravenind legii de la Levitic 17:10-14. Când a aflat Saul despre acest lucru, i-a mustrat, alegând o piatră mare pe care trebuiau aduse animalele ca să fie ucise după ritualul prescris. Deasemenea el a ridicat, pentru prima oară, un altar. În râvna sa, Saul a voit să-i urmărească pe filisteni în timpul nopţii. Prin urmare, din nou l-a contactat pe preot, ca să-L consulte pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu i-a răspuns. Asta l-a făcut pe Saul să creadă că în tabără s-a comis un păcat. Conform uzanţelor, s-a tras la sorţi şi, spre surprinderea lui Saul, a ieşit Ionatan, indicând că el era cel vinovat.