Sentinelele lui Saul au observat confuzia din tabăra filistenilor, dându-i de veste despre aceasta. Când s-a făcut apelul, s-a constatat că Ionatan şi purtătorul sau de cuvânt erau absenţi. Imediat Saul a cerut să vină preotul Ahia, să aducă chivotul, pentru ca să întrebe pe Domnul. (Textul marginal NKJV, urmând exemplul Septuagintei, foloseşte termenul efodul în loc de chivotul. Ediţia veche a traducerii RV din 1885 redă textul astfel: ,Aduceţi încoace efodul: căci el purta efodul în vremea aceea înaintea Israelului." Probabil chivotul încă se afla la Chiriat Jearim). Dar Saul s-a răzgândit imediat când a crescut zarva în tabăra inamicului; el i-a spus preotului să-şi retragă mâna - adică să nu mai caute voia Domnului (v. 19). Şi astfel Saul şi-a strâns forţele, convins că nu are nevoie de călăuzirea divină pentru a şti că Domnul îi dă pe filisteni în mâna lui. Şi alţii au observat că Dumnezeu luptă pentru Israel. Iar evreii care dezertaseră anterior s-au întors acum împotriva stăpânilor lor filisteni. Ba chiar şi bărbaţii care se ascunseseră în munţii din Efraim au găsit în ei curajul de a porni la luptă. După război mulţi viteji se arată, dar unde sunt Ionatanii care să aibă curajul primei confruntări?