B. Mustrarea şi porunca dată poporului
După ceremonia de reînnoire a regatului la Ghilgal, Samuel s-a adresat întregului Israel. Mai întâi el le-a amintit concetăţenilor săi că a condus cu dreptate ca judecător peste ei. Nimeni nu l-ar fi putut acuza de nedreptate. Dar prin faptul că au cerut un rege, israeliţii au respins conducerea sa şi domnia lui Dumnezeu asupra lor. Domnul fusese plin de îndurare faţă de ei, ridicându-le izbăvitori când au fost la strâmtoare. „Bedan" =- în versetul 11 se referă probabil la Barac. (Denumirile Bedan şi Barac sunt foarte asemănătoare în textele străvechi. Adesea s-a făcut confuzie la copiere între literele ebraice „d" (dalei) şi „r" (reş), precum şi între formele finale ale lui „n" (nun) şi „k" (kaf)). Samuel s-a plasat pe sine în şirul izbăvitorilor, care a început cu Moise. Dar Israel a fost ingrat, în faţa tuturor acestor îndurări, cerând cu încăpăţânare să i se dea un rege. Faptul că Dumnezeu lucra prin intermediul judecătorilor n-a fost de ajuns pentru ei. Prin urmare, li l-a dat pe Saul.