Dar nu este nici o disgraţie dacă cineva suferă ca creştin. F. B. Meyer a spus că lucrul acesta este adevărat, chiar dacă înseamnă „pierderea serviciului, a reputaţiei sau a căminului; abandonarea de către părinţi, copii şi prieteni; reprezentarea eronată ce i se face, ura îndreptată asupra lui sau chiar moartea." Sub numele de creştin se poate aduce slavă lui Dumnezeu în toate aceste încercări. G. Campbell ne îndeamnă după cum urmează:
„Asta e mai mult decât a ne desfăta cu numele pe care-l purtăm. Înseamnă a trăi în mod atât de vrednic de numele acesta încât să-L slăvim prin asta pe Dumnezeu. Dacă un om este cunoscut ca creştin şi nu trăieşte însă pe măsura numelui purtat, îl dezonorează pe Dumnezeu. A purta numele înseamnă a-ţi lua o mare şi glorioasă răspundere dar, în acelaşi timp, una foarte solemnă.”