În acest verset, Pavel trece la o altă analogie, cu luptele greco-romane. El le aminteşte cititorilor că toţi cei ce concurează în cadrul jocurilor, adică cei ce participă la aceste lupte, exercită stăpânire de sine, în toate privinţele. Un sportiv de elită la luptele greco-romane l-a întrebat odată pe antrenorul său: „Nu este posibil să fumez, să beau şi să mă distrez, şi totuşi să concurez la lupte?" „Ba da!" a răspuns antrenorul, „dar nu şi să câştigi!" Având în minte imaginea concurenţilor la aceste jocuri, Pavel parcă îl vede pe câştigătorul ce păşeşte în faţă, să primească premiul. În ce constă acest premiu? Într-o cunună pieritoare, adică o ghirlandă de flori ce se va veşteji în curând. Prin comparaţie cu premiul de la luptele pământeşti, Pavel menţionează cununa nepieritoare ce li se va acorda tuturor celor care au fost credincioşi în slujirea lor faţă de Cristos.
Îţi mulţumim, Doamne, pentru cununa gloriei şi a vieţii; Nu doar o biată ghirlandă dăruită omului pentru muritoarele lui lupte; Ci cununa cerească, nepieritoare ca Tronul împărăţiei Dumnezeului nostru şi al Fiului Său întrupat.
Horatius Bonar