Pentru iudei el a devenit ca un iudeu, ca să câştige pe iudei. Nu putem deduce de aici că s-a supus din nou Legii lui Moise, pentru ca prin aceasta să-i câştige pe iudei, ci versetul constituie o ilustrare a acţiunii pe care a înfăptuit-o Pavel în legătură cu circumcizia lui Timotei şi a lui Tit. În cazul lui Tit, erau unii care insistau că dacă acesta nu era circumcis, nu putea fi mântuit. Conştient că această acuză constituia un afront adus direct evangheliei harului lui Dumnezeu, Pavel a refuzat categoric să-l circumcidă pe Tit (Galateni 2:3), pe când, în cazul lui Timotei, se pare că nu s-a pus problema unui atare atac împotriva evangheliei, ceea ce l-a determinat pe apostol să-şi dea consimţământul pentru circumcizia lui Timotei, dacă această acţiune însemna o sporire a receptivităţii faţă de evanghelie (Fapte 16:3).

Cu cei care sunt sub lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub lege (măcar că nu sunt sub lege), ca să câştig pe cei care sunt sub lege. Cei care sunt sub lege se referă la iudei, la poporul evreu. Dar Pavel se referise deja la relaţiile lui cu iudeii în prima parte a versetului. De ce repetă această idee aici? Explicaţia cel mai des vehiculată este că atunci când se referă la iudei în prima parte a versetului aceasta e o referire la tradiţiile lor naţionale, pe când aici se referă la viaţa lor religioasă.

În acest punct e nevoie de o scurtă explicaţie: Ca evreu, Pavel se născuse sub lege. El se străduise să obţină bunăvoinţa lui Dumnezeu prin păzirea legii, constatând însă că era neputincios în acest efort. Căci legea nu făcea altceva decât să-i arate ce păcătos deznădăjduit de mare este, în acelaşi timp osândindu-l. În cele din urmă a învăţat că legea nu fusese rânduită de Dumnezeu să constituie calea mântuirii, ci doar să-i descopere omului păcătoşenia lui şi faptul că are nevoie de un Mântuitor. Apoi Pavel şi-a pus încrederea în Domnul Isus Cristos şi prin asta s-a eliberat de glasul legii, ce-l1 osândise fără încetare până atunci. Penalizarea cerută de legea pe care o călcase el a fost plătită de Domnul Isus pe Crucea de la Calvar.

După convertirea sa, apostolul a învăţat că legea nu era calea mântuirii, nici principiul de conduită în viaţa celor ce au fost deja mântuiţi. Credinciosul nu se află sub lege, ci sub har. Asta nu înseamnă că de-acum poate face tot ce-i place, (fără să-i pese de consecinţe). Ci, mai degrabă, înseamnă că, întrucât acum este pătruns de realitatea harului lui Dumnezeu, nu-şi va mai putea permite să comită aceste fapte rele. De acum el va dori să trăiască o viaţă sfântă, nu de teama că va fi pedepsit pentru câ a călcat legea, ci din dragostea ce i-o poartă lui Cristos, care a murit pentru el şi a înviat. Sub lege, frica era singura motivaţie. Dar dragostea este o motivaţie cu mult mai presus de frica. Niciodată n-ai să-i poţi determina pe oameni să facă, din frică, faptele pe care te vor face ei înşişi, de bună voie, atunci când sunt îmboldiţi de dragoste, după cum se exprimă Amot:

Metoda la care recurge Dumnezeu pentru a obţine ascultarea sufletelor de El este identică cu metoda folosită de El în menţinerea aştrilor pe orbitele lor - să le dea drumul, să zboare libere. Nu vedem nici un lanţ care să lege aceste lumi strălucitoare şi să le împiedice să-şi părăsească gravitaţia în jurul axei lor. Ci ele sunt ancorate în virtutea unui principiu invizibil... Şi prin aceeaşi legătură invizibilă a dragostei - a iubirii pentru Domnul care le-a cumpărat - fiinţele omeneşti răscumpărate sunt constrânse să trăiască cu scumpătate şi neprihănire şi evlavie.

După această incursiune în fondul problemei, să ne întoarcem acum la ultima parte a versetului 20. Cu cei ce sunt sub lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub lege (textul NU adaugă aici nota explicativă: „eu însumi nefiind sub lege") (măcar că nu sunt sub lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub lege. Când era în compania iudeilor, Pavel se comporta ca iudeu, în chestiunile neutre din punct de vedere moral. De pildă, el mânca mâncărurile specifice poporului evreu şi evita consumul altora, cum era carnea de porc, ce li se interzicea iudeilor s-o mănânce. De asemenea Pavel se ferea să lucreze în ziua de sabat, conştient că, procedând astfel, avea mai multe şanse de a-i face pe iudei receptivi la mesajul evangheliei.

Ca credincios în Domnul Isus, născut din nou, apostolul Pavel nu era sub lege, în privinţa principiilor de conduită ale vieţii sale. El doar se adapta la obiceiurile, datinile şi prejudecăţile oamenilor, pentru ca să-i poată câştiga pentru Domnul.