Pavel spune că nu se poate lăuda cu faptul că predică evanghelia, întrucât asupra lui planează o obligativitate divină. Predicarea evangheliei nu este o vocaţie, pe care şi-a ales-o el singur. Ci a simţit că-l bate Cineva pe umăr şi că ar fi fost cel mai nenorocit dintre oameni, dacă nu ar fi dat curs chemării şi împuternicii divine. Asta nu înseamnă că apostolul ar fi predicat evanghelia din obligaţie, fără să fi fost pătruns de dorinţa proprie de a face acest lucru, ci doar că decizia de a predica nu i-a aparţinut lui însuşi, ci a venit din partea Domnului.