Dar nu toţi creştinii - şi, în special, noii convertiţi - înţeleg libertatea de care au parte în Cristos Isus. Întrucât ei provin din medii păgâne, în care se practică idolatria, şi întrucât ei înşişi s-au obişnuit cu idolii, ei cred că au comis un act de idolatrie, atunci când consumă carne jertfită unui idol. Asta pentru că, în opinia lor, un idol este o realitate şi, întrucât conştiinţa lor este slabă, se întinează.
Sintagma slabă nu înseamnă slăbiciune fizică, nici slăbiciune spirituală, ci se referă la cei ce manifestă o scrupulozitate ieşită din comun faţă de lucruri lipsite de conţinut moral. De pildă, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, creştinul nu comite un păcat când consumă carne de porc. Alta era situaţia pentru iudeul din Vechiul Testament, pentru care era păcat să mănânce carne de porc, dar creştinul din epoca nou-testamentală este pe deplin liber să se hrănească cu această carne. Dar un iudeu ce s-a convertit la creştinism ar putea avea scrupule faţă de o atare acţiune, considerând că este păcat să stea la masă şi să mănânce friptură de porc. Biblia îl numeşte pe acesta un frate slab, adică unul care nu beneficiază de toată libertatea pe care i-o acordă creştinismul. Şi, trebuie precizat, că dacă acesta consumă carne de porc, fiind convins că nu are voie s-o consume, atunci în cazul lui s-ar comite un păcat dacă ar trece totuşi peste conştiinţa lui, mâncând carne de porc. Asta se înţelege prin sintagma: conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează. Dacă mă mustră conştiinţa cu privire la o anumită faptă, şi totuşi eu săvârşesc această faptă, atunci am păcătuit. „Tot ce nu vine din credinţă este păcat" (Romani 14:23).