Apostolul afirmă, pentru început, că în ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, atât corintenii, cât şi el însuşi aveau cunoştinţă, acest subiect nefiindu-le total străin. De pildă, ştiau cu toţii că simplul act al jertfirii unei bucăţi de carne idolilor nu schimba cu nimic calitatea ei. Aroma şi valoarea ei nutritivă nu se modificau cu nimic. Dar, Pavel arată că cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte (edifică), vrând să spună prin asta că simpla cunoaştere nu constituie în sine un îndrumar suficient în aceste chestiuni. Dacă cunoaşterea ar fi singurul principiu la care s-ar recurge, ea ar conduce la mândrie. În realitate, în toate aceste chestiuni creştinul trebuie să facă apel nu numai la cunoştinţă, ci şi la dragoste. Cu alte cuvinte, nu trebuie să ţină cont doar de ceea ce-i este îngăduit lui, ci şi de bunăstarea altora.