Pavel începe aici seria de sfaturi adresate celor necăsătoriţi. De la bun început, este clar că el a considerat starea necăsătorită preferabilă, dar a recunoscut că ea poate fi adoptată doar în măsura în care Dumnezeu îl învredniceşte pe cineva să rămână necăsătorit. Când spune: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine", contextul ne arată clar că se referă la starea de necăsătorit. S-a manifestat o mare diversitate de opinie cu privire la întrebarea dacă Pavel a fost celibatar toată viaţa, sau dacă, pe când scria aceste cuvinte, era văduv. Oricum, pentru ceea ce ne interesează pe noi aici nu are importanţă, pentru a afla răspunsul la această întrebare, chiar dacă am putea-o face. Prin cuvintele: „Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui de har, unul într-un fel, altul într-altul," Pavel se referă la faptul că Dumnezeu le dăruieşte unora harul de a rămâne necăsătoriţi, în timp ce pe alţii în mod clar îi cheamă să se căsătorească. Este o chestiune individuală, neputând fi adoptată nici o legislaţie generală, care să se aplice uniform la toţi.