Vorbind din nou cu francheţe, Pavel afirmă că o văduvă e mai fericită dacă rămâne necăsătorită. Această afirmaţie nu contrazice textul de la 1Timotei 5:14, unde Pavel îşi exprimă părerea că văduvele mai tinere ar trebui să se recăsătorească. Aici, la 1Corinteni 7:40, el exprimă ideea generată, pe când la 1Timotei se referă la un caz concret.
Apoi apostolul adaugă: „Cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu." Unii au interpretat greşit acest verset, în sensul că Pavel nu ar fi fost sigur când a rostit aceste cuvinte! Din nou, protestăm vehement împotriva oricărei interpretări de acest fel. Nu există nici un motiv pentru a pune sub semnul îndoielii inspiraţia acestui text redactat de Pavel. Mai degrabă, vom spune că apostolul recurge aici la procedeul ironiei. Apostolia sa fusese contestată de unii din corinteni, care susţineau că vorbesc sub inspiraţia Domnului. Dar Pavel afirmă, de fapt: „Orice ar spune alţii despre mine, eu cred că am Duhul lui Dumnezeu. Ei susţin că au Duhul lui Dumnezeu. Nu cred însă că pot merge până într-acolo încât să susţină că ei deţin monopolul asupra Duhului Sfânt."
Noi ştim însă că Pavel, într-adevăr, a avut Duhul lui Dumnezeu în tot ce a scris pentru noi şi că drumul spre fericirea noastră constă în a urma îndrumările sale.