Versetele 36-38 sunt poate cele mai răstălmăcite versete din întregul capitol, ba poate chiar din întreaga epistolă, de către un număr surprinzător de mare de oameni. Explicaţia cel mat des vehiculată este următoarea: Pe vremea lui Pavel, bărbatul avea un grad foarte mare de control asupra familiei sale. Prin urmare, el decidea dacă fiicele lui se măritau sau nu, acestea neputând hotărî singure în această privinţă. Aşadar, potrivit acestei explicaţii, dacă un om refuză să le permită fiicelor sale să se căsătorească, asta e bine, dar dacă le lasă să se mărite, nu păcătuieşte prin această decizie.
Numai că o atare explicaţie este aproape lipsită de sens, în lumina îndrumărilor date copiilor lui Dumnezeu cu referire la epoca în care trăim. În plus, acest mod de a interpreta versetele 36-38 contravine contextului întregului capitol, fiind o explicaţie îngrozitor de confuză.
Ediţia Revised Standard Version traduce cuvântul „fecioară" cu termenul: „logodnică", în lumina acestei traduceri, ar însemna că dacă un bărbat se căsătoreşte cu logodnica sa, nu păcătuieşte; dar dacă se abţine de la căsătoria cu ea, asta ar fi şi mai bine. Iarăşi, o atare interpretare e plină de dificultăţi.
În comentariul său asupra cărţii 1Corinteni, William Kelly oferă o altă interpretare, care pare să aibă multă justeţe. Kelly crede că termenul parthenos din greacă (fecioară) ar putea fi tradus şi prin „virginitate" (cum, de altfel, l-a tradus Azimioară, în versiunea sa, n.tr.). Dar termenul obişnuit din greacă pentru virginitate este substantivul abstract parthenia iar dacă Pavel s-a referit la acesta, atunci ne întrebăm de ce a folosit termenul simplu pentru „fecioară", ca la Matei 1:23. Cu alte cuvinte, textul nu s-ar referi la fiicele virgine ale unui om, ci la propria sa virginitate. Conform acestei interpretări, textul afirmă că dacă un om rămâne în starea de celibat, bine face, dar dacă se hotărăşte să se căsătorească, nu păcătuieşte.
John Nelson Darby adoptă aceeaşi interpretare în a sa New Translation:
Dar dacă cineva crede că se poartă nepotrivit faţă de virginitatea sa şi dacă a trecut de floarea vârstei, şi nevoia o cere, să facă ce doreşte, căci nu păcătuieşte. Să se căsătorească! Dar cel care rămâne statornic în inima lui, şi nu este forţat de nevoie, ci are stăpânire peste voinţa lui şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze virginitatea, bine face. Astfel, cine se căsătoreşte bine face; iar cine nu se căsătoreşte, şi mai bine face.
Aşadar, examinând mai cu luare aminte versetul 36, vom spune că sensul lui este următorul: dacă un om a ajuns la vârsta deplinei maturităţi şi consideră că nu posedă darul stăpânirii, nu păcătuieşte dacă se căsătoreşte. El resimte nevoia de a proceda astfel şi, prin urmare, e bine să facă ce doreşte, în acest caz, să se căsătorească.