Nimic din ceea ce afirmă Pavel aici nu trebuie interpretat în sensul că ar fi păcat ca cineva să se căsătorească. La urma urmelor, căsătoria a fost instituită de Dumnezeu, în grădina Eden, înainte ca păcatul să fi pătruns în lume. Dumnezeu însuşi este Cel care a decretat: „Nu este bine ca omul să fie singur" (Geneza 2:18). „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie neîntinat” (Evrei 13:4). În altă epistolă Pavel se referă la cei ce interzic căsătoria ca fiind un semn al apostaziei din vremea de pe urmă (1Timotei 4:1-3).
Astfel, Pavel afirmă: „însă dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte." Cei convertiţi recent la creştinism nu trebuie să creadă că starea de căsătorie ar fi inerent greşită în sine. Pavel adaugă însă că fetele care se mărită vor avea necazuri pământeşti - între care ar putea figura şi durerile naşterii. Când Pavel spune: „Aş vrea să vi le cruţ", aceasta poate fi o referire la:
(1) faptul că doreşte să-i cruţe pe cititori de suferinţele fizice care însoţesc starea de căsnicie, în special necazurile vieţii de familie, sau
(2) la faptul că doreşte să-i scutească pe cititori de enumerarea acestor necazuri.