Pavel recunoaşte însă că starea de necăsătorit incumbă un potenţial extraordinar de a fi ispitit să cazi în necurăţie. Şi astfel el adaugă calificativul: „Totuşi, din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei." Or, pentru ca un om să aibă o singură soţie înseamnă o căsătorie monogamă. Versetul 2 stabileşte principiul potrivit căruia pentru copiii lui Dumnezeu continuă să fie valabilă rânduiala din totdeauna lăsată de Domnul, anume ca fiecare soţ să aibă o singură soţie şi viceversa.