Pavel se ocupă de subiectul relaţiilor rasiale în versetele 18 şi 19. Dacă cineva era evreu, în clipa convertirii, purtând în trupul său semnul circumciziei, nu trebuie să recurgă la mijloace violente, revoluţionare, pentru a eradica orice semn fizic al fostului său mod de viaţă. Tot aşa, dacă cineva era păgân în clipa când s-a născut din nou, el nu trebuie să încerce să-şi ascundă fondul păgân, asumându-şi semnele distinctive ale unui evreu.
Am putea interpreta acest verset în sensul că dacă un evreu este convertit, acesta nu trebuie să se teamă să trăiască alături de soţia lui evreică sau dacă un ne-evreu este convertit nu trebuie să fugă de fondul din care provine. Asta pentru că nu deosebirile externe sunt cele care contează.