Modul în care înţelege fiecare versetul 16 depinde, într-o oarecare măsură, de interpretarea versetului 15.
Dacă cineva crede că versetul 15 nu permite divorţul, va cita ca temei, în sprijinul opiniei sale, acest verset şi va argumenta că credinciosului trebuie să i se permită despărţirea, dar că nu trebuie să divorţeze de partenerul necredincios, pe motiv că o atare acţiune ar anula posibilitatea refacerii legăturii căsniciei şi probabilitatea mântuirii partenerului necredincios. Pe de altă parte, dacă o persoană crede că divorţul este permis atunci când un credincios a fost părăsit, atunci versetul acesta este corelat cu versetul 14, iar versetul 15 este considerat o paranteză.