Dar care ar trebui să fie atitudinea unui creştin în cazul în care soţul sau soţia sa doreşte să plece? Răspunsul este că el sau ea trebuie lăsat(ă) să plece. Sintagma „în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi" este foarte dificil de explicat, cu precizie. Unii cred că trebuie explicată în sensul că, dacă un necredincios îl părăseşte pe partenerul său de căsătorie credincios şi există motive a se crede că actul e definitiv, atunci credinciosul este liber să ceară divorţ. Cei care aderă la această părere ne atrag atenţia că versetul 15 este o paranteză şi că versetul 16 este legat de versetul 14, după cum urmează:
1. Versetul 14 afirmă că situaţia ideală pentru un credincios este să rămână cu partenerul său necredincios, datorită influenţei sfinţitoare exercitată de un creştin sau o creştină într-o familie.
2. Versetul 16 sugerează că prin faptul că nu pleacă de acasă, partenerul credincios îl poate câştiga pe cel necredincios la Cristos.
3. Versetul 15 este o paranteză, permiţându-i credinciosului să divorţeze (şi probabil să se recăsătorească), în cazul în care el sau ea este părăsit(ă) de partenerul necredincios.
Speranţa că partenerul necredincios va fi mântuit, în cele din urmă, este legată de faptul rămânerii sale mai departe în cadrul căsniciei, mai degrabă decât de părăsirea de către partenerul necredincios a căminului conjugal.
Dar alţi cercetători ai Bibliei susţin că versetul 15 se ocupă numai de subiectul despărţirii, şi nu şi de divorţ şi recăsătorie. Pentru ei, sensul versetului este doar acela că, dacă partenerul necredincios pleacă de acasă, el trebuie lăsat să facă lucrul acesta în pace. Soţia nu are obligaţia să menţină integritatea căsătoriei dincolo de ceea ce a făcut ea deja. Dumnezeu ne-a chemat la pace, prin urmare, noi nu trebuie să recurgem la izbucniri emotive sau la procese juridice pentru a încerca să-l împiedicăm pe necredincios să plece.
Care este interpretarea corectă? După noi este imposibil de stabilit cu precizie. Totuşi ni se pare că Domnul ne-a învăţat la Matei 19:9 că divorţul este permis atunci când una dintre părţi s-a făcut vinovată de infidelitate (adulter). Noi credem că în acest caz, partea nevinovată este liberă să se recăsătorească. Cât priveşte textul de la 1Corinteni 7:15, nu avem certitudinea că acesta permite divorţul şi recăsătoria, atunci când partenerul necredincios l-a părăsit pe partenerul credincios din cadrul căsniciei. Dar oricine se face vinovat de această formă de părăsire a căminului conjugal în mod inevitabil va închega numaidecât o nouă legătură cu o altă persoană şi astfel unirea iniţială a căsniciei se va destrăma, oricum. J. M. Davies comentează pe această temă:
Partenerul necredincios care părăseşte căminul conjugal se va căsători, în curând, cu altcineva, destrămând legătura căsniciei. A insista ca partenerul părăsit să rămână necăsătorit ar însemna să punem un jug asupra lui sau a ei, pe care, în majoritatea cazurilor, acest partener nu-l va putea purta.