În realitate, prezenţa unui credincios într-o familie de necredincioşi are o influenţă sfinţitoare. După cum s-a arătat deja, a sfinţi înseamnă a pune deoparte. Aici nu se înţelege că soţul necredincios este mântuit prin soţia sa, după cum nu înseamnă că el este făcut sfânt. Mai degrabă, înseamnă că el este pus deoparte în ce priveşte poziţia de privilegiu extern de care se bucură, în sensul că are fericirea de a fi căsătorit cu o soţie creştină, care se roagă pentru el. Viaţa şi mărturia ei exercită o influenţă de la Dumnezeu în căminul respectiv. Şi apoi, din perspectivă umană, putem afirma că şansele ca omul acela să fie mântuit sunt mai mari atunci când el are o soţie creştină, decât dacă ar fi căsătorit cu o necredincioasă. Sau, cum s-a exprimat Vine: „El primeşte influenţa spirituală, ce are potenţialul de a-l conduce la mântuirea propriu-zisă." Desigur, situaţia ar fi identică în cazul unei soţii necredincioase căsătorite cu un soţ credincios. Soţia necredincioasă ar fi sfinţită, în acest caz.
Apoi apostolul adaugă aceste cuvinte: „altfel, copii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi." Am arătat deja că în Vechiul Testament copiii erau părăsiţi, alături de mama lor păgână. Aici Pavel explică faptul că în dispensaţia harului, copiii rezultaţi dintr-o căsătorie în care unul dintre soţi este creştin, iar celălalt nu sunt sfinţi. Termenul sfânt provine din aceeaşi rădăcină care ni l-a dat şi pe cel de sfinţiţi în acest verset. El nu înseamnă nicidecum că copiii sunt făcuţi sfinţi în ei înşişi, respectiv că ei înşişi ar trăi, neapărat, o viaţă curată. Mai degrabă, înseamnă că ei sunt puşi deoparte, în privinţa privilegiului de care au parte, în sensul că au cel puţin un părinte care îl iubeşte pe Domnul şi îi familiarizează cu conţinutul evangheliei. În acest caz, există şanse foarte mari ca aceşti copii să fie mântuiţi, căci ei au privilegiul de a trăi într-o casă în care unul dintre părinţi este pătruns de Duhul lui Dumnezeu. În sensul acesta, ei sunt sfinţiţi. Versetul acesta include şi asigurarea că nu este greşit să ai copii când un părinte este creştin iar celălalt nu. Dumnezeu recunoaşte căsătoria iar copiii rezultaţi din ea nu sunt nelegitimi.