Uitaseră ei oare că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Dacă aşa stăteau lucrurile, atunci Pavel le va reaminti de lista păcătoşilor care nu au nici un loc în împărăţia lui Dumnezeu. El nu spune prin asta că creştinii pot practica asemenea păcate, fiind pierduţi, ci mai degrabă spune că oamenii care practică în mod curent aceste păcate nu sunt, de fapt, creştini.(unii fac o deosebire între „a intra" în împărăţie şi „a moşteni" împărăţia. Astfel ei susţin că un credincios ar putea să nu-şi învingă un păcat din viaţa sa, şi totuşi să fie mântuit. În acest caz, el ar „intra" în împărăţie, dar nu ar avea decât o mică moştenire sau nici o moştenire (răsplată) în ea. Dar de acest pasaj se ocupă de cei răi, adică de cei nenăscuţi din nou.)
În lista aceasta se face distincţie între curvari şi preacurvari (sau între desfrânaţi şi adulteri). Desfrânaţii sunt cei necăsătoriţi ce întreţin raporturi sexuale ilicite, pe când adulterii se referă, desigur, la cei ce comit aceste păcate după ce s-au căsătorit. Idolatrii (sau „închinătorii la idoli") sunt pomeniţi din noi aici, ca în celelalte două liste din capitolul 5. Celelalte două categorii sunt: „afemeiaţii" („malahii" în alte versiuni, sau „homosexualii" în engleză), adică cei ce permit trupurilor lor să fie folosite pentru perversiuni sexuale, şi „sodomiţii" adică cei ce practică sodomia asupra altora.