Un al treilea principiu constă în faptul că deşi unele lucruri sunt perfect legale pentru credincios, valoarea lor este trecătoare. Pavel spune: „Mâncărurile sunt pentru stomac şi stomacul pentru mâncăruri, dar Dumnezeu le va nimici pe amândouă." Asta înseamnă că stomacul omului a fost construit în aşa fel încât să poată primi alimentele şi să le poată digera. Tot aşa, Dumnezeu a întocmit alimentele în chip atât de minunat, încât acestea să poată fi primite de stomacul omului. Cu toate acestea, noi nu trebuie să trăim pentru alimente, întrucât acestea au o valoare temporară şi nu trebuie să li se acorde un loc primordial în viaţa credinciosului. Cu alte cuvinte, nu trebuie să trăim ca şi când scopul suprem al vieţii ar fi satisfacerea apetiturilor noastre. Deşi trupul este conceput atât de minunat de Dumnezeu, ca să poată accepta şi asimila hrana, un lucru este foarte sigur: trupul nu este pentru desfrânare (imoralitate sexuală), ci pentru Domnul şi Domnul pentru trup. Când a conceput trupul omului, Dumnezeu nu a rânduit ca acesta să fie folosit în scopuri murdare sau perverse, ci l-a plănuit ca să fie folosit spre slava Domnului şi în slujba Sa binecuvântată.
Găsim în acest verset un fapt uimitor, ce nu ar trebuie să ne scape. Nu numai că trupul este pentru Domnul, ci, ceea ce e şi mai minunat, este faptul că Domnul este pentru trup. Asta înseamnă că pe Domnul Îl interesează trupul nostru, bunăstarea lui şi folosirea lui corectă. Dumnezeu vrea să-i înfăţişăm trupurile noastre ca o jertfa vie, sfântă şi acceptabilă (Romani 12:1). Sau, cum se exprimă Erdman: „Fără Domnul, trupul nu va putea niciodată să-şi atingă adevărata demnitate şi destinul său nemuritor."