În ultimele versete ale acestui capitol apostolul expune câteva din principiile ce stau la baza distingerii binelui de rău. Primul principiu afirmă că un lucru poate fi îngăduit de lege, dar nu înseamnă că este şi util sau necesar. Când Pavel spune: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite de lege" nu se referă la toate lucrurile în sens absolut. De pildă, nu i-ar fi îngăduit de lege să comită nici unul din păcatele menţionate anterior. Aici el se referă doar la acele lucruri cu conţinut moral neutru. De pildă, între credincioşii din vremea lui Pavel se discuta mult dacă creştinii au voie să consume carne de porc. Dar asta era o problemă cu conţinut moral neutru, căci nu-L interesa pe Dumnezeu dacă cineva mănâncă sau nu came de porc. Pavel nu face altceva decât să afirme că anumite lucruri, chiar dacă sunt legitime, nu sunt de folos. S-ar putea să existe unele lucruri care să-mi fie îngăduite, dar care, privite de altcineva, să-l facă să se poticnească. În asemenea cazuri, s-ar cuveni să renunţ la acele lucruri.
Al doilea principiu constă in faptul că unele lucruri, deşi legale, pot să mă înrobească, sau, cum spune apostolul Pavel: „nu mă voi lăsa stăpânit de ceva." Această afirmaţie are aplicaţie directă în vremea noastră la chestiunea consumului de băuturi alcoolice, tutun şi droguri. Aceste lucruri, precum şi multe altele, au capacitatea de a-l înrobi pe creştin. Prin urmare, el trebuie să vegheze şi să nu se lase înrobit de ele.