Întrebarea cu care începe pasajul exprimă profunda consternare şi mirare a apostolului pentru faptul că vreunul din ei a îndrăznit să-şi târască fratele la judecată în faţa celor nedrepţi, adică a judecătorilor sau magistraţilor nemântuiţi. Lui Pavel i se pare o mare inconsecvenţă ca cei ce au cunoscut adevărata dreptate să se ducă în faţa unor oameni caracterizaţi prin nedreptate. Cu alte cuvinte, cum pot creştinii să conceapă a cere să li se facă dreptate de către cei ce nu posedă dreptate!