Sărbătoarea de aici nu se referă la Paşte sau la Cina Domnului, ci la viaţa credinciosului în general. Întreaga noastră existenţă trebuie să fie o sărbătoare a bucuriei, pe care trebuie s-o celebrăm nu cu aluatul vechi al păcatului, nici cu aluatul de răutate şi de viclenie. În timp ce ne bucurăm în Cristos, nu trebuie să nutrim, în inima noastră, gânduri rele faţă de alţii. De aici deducem că Pavel nu s-a referit la aluat în sens concret, fizic, ci a avut în vedere sensul spiritual, prin care este descrisă maniera în care păcatul întinează toate lucrurile cu care intră în contact. Noi trebuie să trăim viaţa noastră cu azimile curăţiei şi ale adevărului.