Astfel credincioşilor de la Corint li se porunceşte să măture aluatul cel vechi. Cu alte cuvinte, ei trebuie să ia acţiuni severe împotriva răului, pentru ca să fie o plămădeală nouă sau curată. Apoi Pavel adaugă şi aceste cuvinte: ...după cum şi sunteţi, fără aluat. Dumnezeu îi vede în Cristos, sfinţi, neprihăniţi şi curaţi. Aici apostolul afirmă că starea lor ar trebui să corespundă cu poziţia care o ocupă în Cristos - poziţie conform căreia ei sunt fără aluat. Dar ei trebuie să fie fără aluat în practica lor. Natura lor trebuie să corespundă numelui pe care-l poartă, conduitei şi crezului lor.
Căci Cristos, Pastele nostru, a fost jertfit (pentru noi). Meditând la pâinea nedospită, Pavel se gândeşte la Praznicul Paştelui, când, în ajunul sărbătorii, iudeul avea datoria să scoată din casă tot aluatul. El se ducea la albia de pâine şi o curăţa de orice aluat. Apoi cerceta întreaga locuinţă, la lumina candelei, până când se convingea că nu a mai rămas nici urmă de aluat. Şi abia după aceea ridica mâinile spre Dumnezeu şi spunea: „O, Doamne, Dumnezeule am aruncat afară din casa mea tot aluatul şi dacă a mai rămas vreun aluat de care nu ştiu, şi pe acesta îl scot afară, din toată inima." Această imagine simbolizează dezlipirea de tot ce este rău, pe care este chemat creştinul din vremea noastră s-o aplice în viaţa sa.
Înjunghierea mielului pascal a fost un tip sau o imagine ce prefigura moartea Domnului Isus Cristos pe cruce. Este doar unul din numeroasele versete din Vechiul Testament ce stabilesc principiul învăţăturii tipice - adică faptul că persoanele şi evenimentele din Vechiul Testament au constituit tipuri sau umbre ale lucrurilor ce aveau să vină. Multe din ele îndreptau privirile cititorilor către venirea Domnului Isus, când El avea să şteargă păcatele noastre, prin jertfirea Sa pe cruce.